Sprijinul României pentru biocombustibili de generație a doua
România își va susține producția de biocombustibili de generație a doua, inclusiv bioetanol și combustibilul sustenabil pentru aviație (SAF), alături de HVO (Hydrotreated Vegetable Oil, uleiuri vegetale hidrogenate), conform declarațiilor secretarului de stat din Ministerul Energiei, Sorin Elisei.
Provocările sectorului energiei regenerabile
Elisei a subliniat că România se află printre țările cu cele mai slabe rezultate în adoptarea energiei regenerabile în sectorul transporturilor. Anul 2035 este considerat un termen mai realist pentru atingerea angajamentelor de decarbonizare stabilite pentru 2030. „Criza actuală va confirma tendințele de decarbonizare prin reducerea dependenței de combustibilii fosili, însă acest lucru necesită investiții masive”, a adăugat acesta.
România înregistrează anual o creștere a numărului de vehicule second-hand și a consumului de motorină și benzină, iar biocombustibilii reprezintă singura soluție viabilă pentru a contracara acest trend. Cu toate acestea, Elisei a menționat că biocombustibilii actuali nu sunt suficienți pentru a acoperi angajamentele României pentru 2030, făcând din 2035 un obiectiv mai fezabil.
Finanțarea și strategia de dezvoltare
Ministerul Energiei a luat în considerare susținerea producției de biocombustibili de generație a doua, care ar putea fi produse local din materii prime disponibile, contribuind astfel la securitatea energetică și la reducerea dependenței de petrol. „Singura sursă de finanțare pe care o vedem în acest moment este Fondul de Modernizare”, a explicat Elisei, menționând și angajamentele guvernamentale pentru a integra nevoile Ministerului Energiei în următorul cadru financiar multianual 2027-2034.
Captarea și stocarea carbonului (CCS)
Elisei a subliniat importanța conturării unei strategii pentru Captarea și Stocarea Carbonului (CCS). A fost acceptat un proiect de finanțare prin Fondul pentru Inovare, iar oficialul a încurajat discuțiile cu autoritățile pentru a dezvolta o strategie care să țină cont de aspectul temporal. „Ținta actuală pentru 2030 nu este realizabilă”, a afirmat el, subliniind necesitatea de a discuta cu Comisia Europeană despre cotele de carbon care trebuie stocate.
Elisei a sugerat că soluțiile offshore sunt mai potrivite pentru CCS, având în vedere provocările legate de acceptarea publică și infrastructură. „Timpul necesar pentru dezvoltarea acestui tip de proiect este de cel puțin șase-șapte ani”, a concluzionat el, menționând complexitatea acestor inițiative.
Concluzie
România se angajează să sprijine dezvoltarea biocombustibililor de generație a doua și să îmbunătățească adoptarea energiei regenerabile în sectorul transporturilor, însă creează un context complex în care investițiile și strategia pe termen lung sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare.
