Conectarea la rețea: riscurile costurilor excesive pentru atragerea de noi investiții
Dezvoltatorii de proiecte regenerabile din România se confruntă cu costuri ridicate pentru accesul la rețea, iar viitorul sistem de licitații pentru capacitatea de conectare riscă să descurajeze investițiile. Alexandru Pătrașcu, Country Lead România și Senior Business Development Manager al Scatec, a exprimat aceste îngrijorări în cadrul Energy Strategy Summit 2026, organizat de Energynomics.
Provocările accesului la rețea
Pătrașcu a subliniat necesitatea de a rezolva problema rețelei electrice, menționând că, deși se agreează reducerea celor 86 de GW și a 1.500 de proiecte, este esențial să se gândească la viitor pentru a nu ajunge într-o situație în care România să nu aibă suficiente proiecte. El a adăugat că actualele măsuri ale ANRE sunt acceptabile, dar termenul de patru luni pentru plata dreptului de conectare este nerealist pentru dezvoltatori.
Exemple de costuri pentru conectare
Pătrașcu a adus în discuție un proiect solar greenfield de 200 MW din Oltenia, pentru care studiul de soluție a arătat cereri de conectare de 2,8 GW. Conectarea la stația Ghizdaru ar necesita fie modernizarea acesteia, estimată la 8 milioane de euro, fie construirea unei noi stații și lucrări de întărire a rețelei, cu costuri de aproximativ 170 de milioane de euro.
Impactul noilor măsuri asupra investițiilor
Introducerea garanțiilor pentru rezervarea capacității de rețea este considerată o măsură pozitivă pentru eliminarea proiectelor speculative, dar provocarea reală va apărea odată cu implementarea licitațiilor organizate de operatorul de transport. Pătrașcu estimează că accesul la rețea pentru un proiect de 200 MW ar putea costa aproximativ 20 de milioane de euro, la care se adaugă garanțiile și costurile de dezvoltare, precum și riscurile comerciale asociate găsirii unor contracte de vânzare a energiei.
Riscurile pentru atractivitatea României ca destinație de investiții
Potrivit lui Pătrașcu, România riscă să devină mai puțin atractivă pentru investitori în comparație cu alte piețe europene. Fără scheme de sprijin, cum ar fi contractele pentru diferență (CfD), dezvoltatorii vor depinde în principal de contracte bilaterale de tip corporate PPA, într-o piață care nu este încă suficient de matură. El a subliniat că finanțarea modernizării rețelei nu ar trebui să fie transferată dezvoltatorilor de proiecte regenerabile, altfel fezabilitatea economică a acestor investiții va fi afectată semnificativ.
Perspectivele de dezvoltare a sistemului energetic
Pătrașcu a propus ca dezvoltarea bateriilor standalone, similar modelului din Polonia, ar putea ajuta la rezolvarea problemelor locale din sistemul energetic și la o utilizare mai eficientă a infrastructurii existente.
În concluzie, dacă nu se iau măsuri adecvate pentru a facilita accesul la rețea și a sprijini dezvoltarea proiectelor regenerabile, România riscă să piardă oportunități importante în atragerea de investiții internaționale în sectorul energetic.
