Tranziția Energetică a României
România se află în proces de tranziție energetică, susținută prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care impune eliminarea completă a capacităților pe cărbune până în 2029. Termenul inițial pentru închiderea unei părți semnificative a capacităților de lignit era stabilit pentru 31 decembrie 2025.
Amânarea Termenului de Închidere
Guvernul a obținut o amânare parțială de la Comisia Europeană, noul termen fiind stabilit pentru august 2026. Această amânare este esențială pentru menținerea stabilității Sistemului Energetic Național (SEN).
Capacitățile de Lignit Vizate
Conform angajamentului inițial, România trebuie să elimine o primă tranșă de 660 MW din capacitatea Complexului Energetic Oltenia (CEO) până la finalul anului 2025. Aceasta include grupuri termice de la SE Turceni și SE Ișalnița, fiecare având o capacitate nominală de 330 MW.
Detalii despre Păsuire
Păsuirea vizează aproximativ 990 MW din CEO, inclusiv unități esențiale din termocentrale precum Rovinari. Această capacitate va fi menținută ca rezervă strategică pentru a gestiona vârfurile de consum și intermitența surselor regenerabile. Amânarea a fost necesară din cauza întârzierilor în implementarea noilor capacități pe gaze naturale și a unităților de stocare.
Implicarea Ministrului Energiei
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a subliniat că, fără această păsuire, România ar putea înfrunta riscul unor blackout-uri. Menținerea celor 990 MW pe cărbune oferă timp pentru dezvoltarea soluțiilor de stocare și producție dispecerizabilă, prevenind dezechilibrele cauzate de dependența de sursele hidro și regenerabile.
Consecințele Nerespectării Termenului
Noul termen din august 2026 este ferm, iar neîndeplinirea acestuia ar putea atrage sancțiuni financiare severe și blocarea fondurilor din PNRR. Continuarea funcționării grupurilor pe cărbune implică, de asemenea, achiziționarea costisitoare a certificatelor de emisie CO2, crescând costurile de producție până la dezafectarea finală.
Concluzie
Amânarea închiderii capacităților pe cărbune până în august 2026 oferă României un răgaz necesar pentru a-și adapta infrastructura energetică, însă impune o presiune constantă asupra autorităților de a dezvolta soluții alternative pentru a evita sancțiunile financiare și pentru a asigura stabilitatea energetică pe termen lung.
