Poziția fiscală a României în contextul datoriilor publice
Analiza diferențialului „r-g” (rata dobânzii și rata de creștere economică) pentru economiile din Europa Centrală și de Est indică o vulnerabilitate crescută a României, în contextul unor deficite primare persistente și ridicate. Deși România a beneficiat de un nivel favorabil al acestui diferențial în anumite perioade, acest avantaj nu a reușit să compenseze efectele negative ale datoriilor publice, care au început să crească semnificativ după anul 2016, iar situația s-a agravat după pandemia COVID-19.
Compararea cu alte economii din regiune
Spre deosebire de Cehia, Ungaria și Polonia, care au avut perioade consistente de surplus primar, România a acumulat deficite bugetare considerabile chiar și în timpuri de expansiune economică. Creșterea rapidă a costului efectiv al dobânzilor post-pandemie poate duce la un efect de evicțiune, mai ales în condițiile unei politici fiscale restrictive și a unei rate de creștere economică modeste.
Factorii de risc și perspectivele fiscale
România se confruntă cu un nivel ridicat al ratelor costului datoriei și un ritm mai lent de creștere economică, ceea ce o plasează într-o poziție fiscală mai vulnerabilă comparativ cu alte economii din regiune. Chiar dacă perioadele anterioare de creștere economică au generat un diferențial „r-g” favorabil, presiunile actuale din partea costurilor de finanțare și deficitului bugetar ridicat complică ajustarea traiectoriei datoriei publice raportate la PIB.
Necesitatea consolidării fiscale
Reducerea deficitului balanței primare este esențială pentru restabilirea sustenabilității pe termen mediu a datoriei publice. O consolidare credibilă a politicii fiscale, creșterea încrederii investitorilor și îmbunătățirea potențialului de dezvoltare economică sunt condiții necesare pentru a stabiliza traiectoria datoriei publice. Fără corecții în aceste privințe, datoria ar putea continua să fie afectată de riscuri pro-ciclice și volatilitatea piețelor financiare, afectând capacitatea de reacție a politicilor macroeconomice în vremuri de stres.
În concluzie, abordarea deficitelor primare și stabilizarea diferențialului „r-g” sunt cruciale pentru asigurarea unei traiectorii sustenabile a datoriilor publice în România.
