Introducere
Analiza realizată de Asociația Energia Inteligentă (AEI) evidențiază că, deși România a implementat un sistem de plafonare a prețurilor la energie, persoanele cu venituri reduse continuă să suporte o povară financiară semnificativă. Un exemplu relevant arată că o persoană singură care trăiește din ajutor social minim cheltuiește anual peste 1.100 de euro pentru gaze și electricitate, comparativ cu un cetățean din Grecia, unde aceste costuri sunt aproape complet acoperite de stat.
Diferențele în sprijinul consumatorilor vulnerabili
În timp ce prețul energiei este un subiect central în discuțiile despre costurile de trai, pentru persoanele cu venituri mici, chiar și un preț plafonat poate fi insuportabil. Aceste persoane pot ajunge să cheltuie 30-40% din venitul lor pe energie, intrând astfel în „sărăcie energetică”, unde nu pot asigura condiții minime de trai.
Protecția consumatorilor vulnerabili în Grecia
În Grecia, o persoană care trăiește din indemnizația socială minimă are un venit anual de aproximativ 9.600 de euro, iar facturile medii pentru gaze și electricitate sunt de aproximativ 1.800 de euro, ceea ce reprezintă aproape 20% din venit. Statul grec acoperă până la 100% din aceste costuri pentru consumatorii vulnerabili, permițându-le astfel să nu aleagă între necesități esențiale, precum hrana și energia.
Realitatea din România
În România, o persoană care trăiește din ajutor social minim are un venit anual de aproximativ 3.000 de euro. Facturile anuale la gaze și electricitate pentru un apartament modest sunt de aproximativ 1.257 de euro, iar statul oferă doar 150 de euro sub formă de ajutor pentru încălzire. Aceasta înseamnă că doar 12% din costurile reale sunt acoperite de sprijinul public, lăsând consumatorul să plătească aproape 1.100 de euro dintr-un venit foarte mic.
Limitările plafonării prețurilor
Plafonarea prețurilor se aplică tuturor consumatorilor, independent de venit, limitând tarifele maxime percepute de furnizori. Aceasta ajută la evitarea creșterilor bruște de prețuri, dar nu distinge între consumatorii vulnerabili și cei cu venituri mai mari. Astfel, cei cu venituri mari beneficiază de economii reale, în timp ce persoanele sărace continuă să suporte facturi mari, cu un sprijin public insuficient.
Compararea cu salariul minim
O persoană cu salariul minim în România câștigă anual aproximativ 9.566 de euro, în timp ce în Grecia venitul anual este de aproximativ 10.560 de euro. Costurile cu energia sunt mai mici în România, dar sprijinul public este semnificativ diferit: în Grecia, ajutorul poate acoperi întreaga factură, iar în România este de doar aproximativ 142 de euro. Așadar, o familie vulnerabilă din Grecia are costul energiei aproape eliminat, în timp ce cea din România suportă o mare parte din propriul salariu.
Viitorul plafonării prețului la gaze
Schema de plafonare a prețului la gaze naturale va expira pe 1 aprilie 2026. Specialiștii estimează că România nu va experimenta creșteri abrupte de prețuri după această dată, având în vedere că există oferte mai mici pe piață. Totuși, protecția va dispărea complet la începutul lunii aprilie 2026, generând incertitudini pentru consumatori.
Concluzie
Plafonarea tarifelor energetice în România nu oferă o protecție adecvată celor cu venituri reduse, lăsându-i să suporte o povară financiară excesivă. Fără intervenții mai eficiente din partea statului, persoanele vulnerabile riscă să rămână în continuare în situații dificile din punct de vedere energetic.
