Austria și Pactul cu Mercosur
Șeful Băncii Naționale a Austriei, Martin Kocher, a cerut autorităților din Viena să-și revizuiască poziția față de acordul de liber schimb cu blocul Mercosur, care include Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay. Acest pact, negociat timp de 25 de ani, ar permite Uniunii Europene să crească exporturile de mașini, utilaje, vinuri și băuturi spirtoase în America Latină, în schimbul facilitării importurilor de carne, zahăr, orez, miere și soia din America de Sud.
Opoziția față de acord
Aprobarea acordului necesită o majoritate calificată de 15 membri ai UE, reprezentând 65% din populația Uniunii. Totuși, Italia, Franța, Polonia și Ungaria se opun acestui pact, iar guvernul Austriei este obligat prin lege să mențină o poziție de opoziție. În 2019, parlamentarii austrieci au adoptat o rezoluție care exprima această opoziție.
Argumentele pro-acord
Martin Kocher a subliniat că situația s-a schimbat semnificativ de la adoptarea rezoluției din 2019, argumentând că acordul actual oferă garanții importante pentru fermieri. Acesta a menționat clauze de protecție recent implementate, precum și progrese în ceea ce privește protecția pădurilor tropicale și biodiversitatea. Kocher a avertizat că eșecul acordului ar putea permite altor actori, cum ar fi China, să umple golul, fără respectarea standardelor de drepturi omenești și de protecție a mediului.
Provocările economice ale Europei
În ceea ce privește creșterea economică, Kocher a subliniat că Europa trebuie să se pregătească pentru rate de creștere mai mici, din cauza provocărilor structurale, cum ar fi îmbătrânirea populației și costurile ridicate ale energiei. Acesta a explicat că pensionarea generației baby boomer va avea un impact semnificativ asupra economiei europene.
Stadiul negocierilor
Comisia Europeană a dorit să finalizeze acordul cu blocul Mercosur până la sfârșitul anului, dar a amânat semnarea până pe 12 ianuarie din cauza opoziției din partea Franței și Italiei.
Concluzie
Revizuirea poziției Austriei față de acordul cu Mercosur ar putea avea implicații economice semnificative, atât pentru sectorul agricol, cât și pentru relațiile comerciale globale ale Uniunii Europene.
