Eurodigital, o naștere grea
Moneda euro-digital se dezvoltă cu dificultate, iar Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), își exprimă nemulțumirea față de încetinirea procesului. Proiectul, promovat ca un instrument de suveranitate financiară, se confruntă cu o opoziție semnificativă din partea băncilor comerciale și a unor politicieni europeni. Deși BCE își dorește un euro digital pentru a reduce dependența de giganții americani ai plăților, Parlamentul European, prin raportorul Fernando Navarrete Rojas, a devenit un aliat al status quo-ului bancar, întârziind astfel implementarea monedei digitale.
Provocările întâmpinate
Lagarde a recunoscut că timpul este o problemă, menționând că proiectul durează „prea mult” și că mandatul său se va încheia în octombrie 2027. De la începutul lucrărilor la euro digital, acum aproximativ șase ani, lansarea a fost amânată până în 2029. Proiectul Comisiei Europene a fost depus în Parlament în iunie 2023, dar a rămas blocat. Lagarde a subliniat că procesul democratic din Parlamentul European acționează „ca o frână prea puternică” într-un moment în care rapiditatea este esențială.
Raportul Navarrete și impactul său
Un raport preliminar prezentat de Fernando Navarrete Rojas sugerează că o monedă digitală emisă de BCE ar avea „puține șanse și ar aduce beneficii insuficiente”. Aceasta ar trebui să fie lăsată „inițiativei private”, adică băncilor comerciale. În ultimele luni, Rojas a avut zeci de întâlniri cu bănci și grupuri de lobby, în timp ce organizațiile societății civile au fost ignorate.
Îngrijorările exprimate
Unii eurodeputați și experți își exprimă îngrijorarea față de poziția raportorului, avertizând că amânarea proiectului și legarea acestuia de sectorul privat nu reprezintă o strategie viabilă. Nikos Papandreou a descris situația ca o „paralizie”, subliniind că absența acțiunii poate avea consecințe grave.
Propunerile pentru euro digital
Proiectul euro digital nu a fost conceput recent, ci este rezultatul unei preocupări de lungă durată față de dependența de băncile private. Cu toate acestea, Comisia Europeană a propus un euro digital limitat la un simplu mijloc de plată, fără a aborda problema economiilor. BCE a menționat un plafon de deținere de 3.000 euro-digitali per persoană, ceea ce a generat critici.
Contextul internațional
Comparativ, China și SUA avansează rapid în dezvoltarea propriilor monede digitale, iar BCE se teme că europenii vor rămâne dependenți de infrastructuri private. De asemenea, lobby-ul bancar a solicitat soluții private de plată, argumentând că un euro digital ar frâna inovația.
Aspecte de securitate cibernetică
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a subliniat necesitatea securității cibernetice înainte de implementarea euro digital, avertizând că, fără infrastructuri robuste, trecerea la digitalizare poate deveni un risc existențial. Această poziție reflectă îngrijorările cu privire la atacurile cibernetice și vulnerabilitățile sistemului financiar european.
Concluzie
Proiectul euro digital se află într-un echilibru precar între nevoia de suveranitate monetară și presiunea sectorului privat, în timp ce Europa riscă să rămână în urmă în fața inovațiilor globale. Viitorul euro digital depinde de modul în care Parlamentul European va răspunde provocărilor și va naviga între interesele diverșilor actori.
