Modelul Norvegian de Impozitare a Averilor
În Norvegia, impozitul pe avere, în vigoare din 1892, a devenit o temă de dezbatere intensă, afectând milioane de oameni bogați, inclusiv pe Borger Borgenhaug, un magnat imobiliar care a părăsit țara din cauza majorării acestui impozit. Borgenhaug, stabilit în Elveția, subliniază că impozitul anual pe avere a determinat sute de milionari să emigreze, deși acesta contribuie la una dintre cele mai egale societăți din lume.
Impozitul pe avere în detalii
În 2023, impozitul pe avere a fost de 1% pentru averile nete între 1,76 milioane și 20,7 milioane de coroane (174.000 – 2 milioane de dolari), crescând la 1,1% pentru sumele mai mari. 671.639 de persoane, adică aproximativ 12% din populație, au plătit acest impozit. Locuințele principale beneficiază de o reducere de 75% din valoarea estimată, iar acțiunile și proprietățile comerciale de 20%. Emigranții se confruntă cu o taxă de ieșire de 37,8% pe câștigurile de capital nerealizate peste 3 milioane de coroane.
Impactul asupra emigrării
Exodul bogaților a crescut semnificativ, cu 261 de rezidenți cu averi de peste 10 milioane de coroane plecând în 2022 și 254 în 2023, mai mult decât dublul ratei obișnuite. Conform datelor, 105 din cei mai bogați 400 de norvegieni locuiesc acum în străinătate. Această tendință a fost amplificată de percepția că climatul politico-economic din Norvegia devine tot mai ostil față de antreprenori.
Argumentele pro și contra impozitului pe avere
Susținătorii impozitului afirmă că acesta contribuie la egalitate socială și la venituri bugetare, având un impact pozitiv asupra sistemului fiscal, considerând că este mai progresiv decât impozitul pe venit. Veniturile din impozitul pe avere constituie 0,6% din PIB-ul Norvegiei, iar un sondaj a arătat că 39% dintre norvegieni susțin menținerea sau majorarea acestuia.
Criticii, pe de altă parte, argumentează că acest sistem descurajează proprietatea și afectează negativ antreprenoriatul, diminuând concurența în raport cu alte țări. Aproximativ 40% dintre emigranți sunt proprietari de afaceri, iar cercetările sugerează o potențială scădere a producției Norvegiei cu 1,3% pe termen lung din cauza acestor modificări fiscale.
Compararea cu alte țări
Până în prezent, nici o altă țară nu a adoptat modelul norvegian. Franța a renunțat la un impozit pe averile mari, iar Marea Britanie a exclus introducerea unui impozit formal pe avere. Italia, de asemenea, își îmbunătățește regimul fiscal pentru străinii bogați, în timp ce milionarii continuă să părăsească Norvegia, cu estimări de 150 de plecări în acest an.
Concluzie
Modelul norvegian de impozitare a averilor ilustrează un compromis complex între egalitate socială și stimularea antreprenoriatului, subliniind provocările întâmpinate de economiile moderne în gestionarea impozitelor pe averi. Impactul acestui sistem asupra emigrației și asupra bazei antreprenoriale va continua să fie un subiect de dezbatere.
